Experienţa pe
care am avut-o în ultimii ani în lucrul direct cu copiii m-a determinat să
înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde. Este adevărat că trebuie să li
se asigure trebuinţele zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea
studiilor. Dar oare ce își doresc cu adevărat copiii? Să îi vedem, să îi auzim!
Știați că unii copii sunt nevoiţi să
ajungă maturi înainte de vreme? O parte provin din medii sărace în care prioritar este obținerea unor venituri pentru
a asigura necesarul zilnic elementar. Alții trăiesc în familii monoparentale și li se atribuie, sau își asumă singuri,
rolul părintelui lipsă. Există și acei copii care primesc din punct de vedere
material tot ce își doresc și poate chiar în plus, dar mai puțin atenție si momente petrecute alături de părinți. De cele
mai multe ori ajung, fie să exprime într-un mod nepotrivit dorinţele şi
nemulţumirile, fie să le închidă în ei. De ce? Fiindcă nu au fost învățați cum să
o facă altfel.
Cadrul în care se dezvoltă aceşti copii devine crucial, fiind importante nu
numai condiţiile materiale ci şi capacitatea
celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor pe care le au cei mici.
Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu
care se confruntă. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară
pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se
îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru
elementar: să îşi exprime dorinţele şi frustrările.
La o mare parte din copiii cu care
am lucrat până acum s-au observat efectele
negative ale mediului incomplet financiar şi/sau emoţional din care proveneau.
Am întâlnit copii cu stimă şi respect de sine reduse, cu probleme de integrare
şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab, copiii cu hiperactivitate,
nervozitate exagerată sau timiditate.
Grupurile de dezvoltare personală
s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de
probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale
sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine
insuşi, dezvoltă capacitatea de expresie şi comunicare în relaţii interumane.
Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile
acumulate şi să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.
Prin intermediul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului,
dansului şi muzicii, copiii sunt ajutați să îşi exteriorizeze sentimentele şi
emoţiile, să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să
coopereze şi să se tolereze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu