Cum ajuti copilul sa se exprime

În jurul vărstei de 9-10 ani copiii devin mult mai preocupaţi de gândurile şi sentimentele lor şi manifestă o reală nevoie de comunicare şi interacţiune fără a renunţa la ideea de joc. Ceea ce devine vital este modul în care acești copiii aleg să își manifeste nemulțumirile și frustrările. Fie că vorbim despre copii hiperactivi, fie inhibați, tehnicile experiențiale îi ajută pe cei mici să se descarce de sentimentele negative.

Prin experimentarea unei forme libere de a crea copiii pot fi convinși,  într-un mod simbolic să își exprime trăirile puternice pe care le resimt. Şi cum nu există o modalitate corectă sau greşită de a exprima emoţiile prin tehnici expresive, copiii se simt liberi să se exprime spontan.

Jocul, pictura, modelajul, dansul, colajul și alte tehnici provocative experiențiale dezvoltă capacitatea de exprimare emoţională a copiilor, activează şi optimizează resursele creative, creşte stima de sine şi autocunoaşterea şi optimizează comunicarea cu părinţii.

Prin punerea în practică a diverse tehnici experențiale copii își pot forma abilităţi de comunicare şi relaţionare printr-un contact verbal şi nonverbal adecvat cu ceilalţi, își pot exprima sentimentele, emoţiile, dorinţele, nevoile şi reduce sau elimina anxietăţile, frustrările şi inhibiţiile, prin descărcarea creativă a tensiunilor acumulate.

Un alt beneficiu major al acestor tehnici îl constituite dezvoltarea spontaneităţii care facilitează integrarea emoţională şi comportamentală în grup, precum şi dezvoltarea capacităţilor cognitive precum atenţia, limbajul, gândirea, memoria şi creativitatea.

Tu cum iti alegi cariera?

De multe ori m-am întrebat care sunt motivele care stau în spatele deciziilor noastre atunci când ne alegem o profesie. Oare ce ne determină să devenim medici, profesori, avocați sau actori? Cine sau ce anume ne influențează traseul de carieră? 

  

Familia este unul dintre cei mai importanți factori care influențează deciziile privind cariera. În primul rând, familia este cea care, cel puțin pentru o perioadă, optează în locul nostru pentru anumite școli. Pe viitor, acest lucru poate îngrădi mai mult sau mai puțin posibilitățile copiilor.

Un alt aspect important care influențează alegerile de carieră sunt atitudinea și stilul educativ al părinților care se reflectă în încrederea în sine, direcția și măsura ambițiilor fiecăruia. Ei sunt primii care le transmit copiilor așteptările sociale și profesionale. 

Școala își pune și ea amprenta asupra traseelor profesionale pe care le alegem. Pe de-o parte prin structura sistemului de învățământ (tipurile de școli, profile, numărul de locuri, etc.), iar pe de altă parte prin procesul educativ în sine. Acesta din urmă contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, stimulează interesul și practic, ne furnizează informații despre anumite profesii. De asemenea, unii profesori pot influența deciziile elevilor în privința alegerii viitoarei profesii, devenindu-le modele. 

Grupul de prieteni este foarte important în luarea deciziilor cu privire la studii și apoi la carieră, având un impact deosebit la vârsta adolescenței. Sunt numeroase cazuri în care proaspeții absolvenți de gimnaziu sau liceu aleg un anumit liceu, specializare sau facultate doar pentru că prietenul cel mai bun s-a decis să studieze acolo. 

Totodată, trăsăturile de personalitate, motivația și rezultatele școlare influențează direcția pe care vrei să o urmezi. Fiecare persoană este unică și ca atare, și așteptările profesionale diferă de la un individ la altul. Idealurile și concepția despre lume și viață influențează și ele opțiunea vocațională a tânărului. 

Piața muncii aflată într-o continuă schimabare determină într-o anumită măsură alegerea carierei. Prejudecățile legate de anumite profesii pot avea efecte negative asupra procesului de orientare a carierei, distorsionând interesele și opțiunile tinerilor. De altfel, și profesiile ”la modă” din ziua de astăzi ar trebui să nu fie un criteriu esențial când decizi ce carieră să urmezi. 

Așadar, o ”rețetă de succes” universală pentru alegerea unei profesii nu cred că există. Totul depinde de tine, de pasiunile, aspirațiile și dorințele tale. Dacă încă ești nehotărât/ă în privința propriului traseu profesional, poate că răspunsul la întrebarea următoare poate fi un reper pentru decizia ta: ”Ce anume ți-ar plăcea să faci timp de 8-10 ore pe zi fără a fi plătit/ă?”.

Ma vezi? Ma auzi?

Experienţa pe care am avut-o în ultimii ani în lucrul direct cu copiii m-a determinat să înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde. Este adevărat că trebuie să li se asigure trebuinţele zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea studiilor. Dar oare ce își doresc cu adevărat copiii? Să îi vedem, să îi auzim!

Știați că unii copii sunt nevoiţi să ajungă maturi înainte de vreme? O parte provin din medii sărace în care prioritar este obținerea unor venituri pentru a asigura necesarul zilnic elementar. Alții trăiesc în familii monoparentale și li se atribuie, sau își asumă singuri, rolul părintelui lipsă. Există și acei copii care primesc din punct de vedere material tot ce își doresc și poate chiar în plus, dar mai puțin atenție si momente petrecute alături de părinți. De cele mai multe ori ajung, fie să exprime într-un mod nepotrivit dorinţele şi nemulţumirile, fie să le închidă în ei. De ce? Fiindcă nu au fost învățați cum să o facă altfel.

Cadrul în care se dezvoltă aceşti copii devine crucial, fiind importante nu numai condiţiile materiale ci şi capacitatea celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor pe care le au cei mici. Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu care se confruntă. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru elementar: să îşi exprime dorinţele şi frustrările.

La o mare parte din copiii cu care am lucrat până acum s-au observat efectele negative ale mediului incomplet financiar şi/sau emoţional din care proveneau. Am întâlnit copii cu stimă şi respect de sine reduse, cu probleme de integrare şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab, copiii cu hiperactivitate, nervozitate exagerată sau timiditate.

Grupurile de dezvoltare personală s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine insuşi, dezvoltă capacitatea de expresie şi comunicare în relaţii interumane. Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate şi să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

Prin intermediul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, copiii sunt ajutați să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile, să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolereze.

Beneficiile consilierii in cariera

Cred că fiecare dintre noi s-a aflat într-un moment al vieții sale în care a vrut să schimbe ceva sau măcar ar fi vrut să știe ce trebuia să facă pentru ca traseul său profesional să fie în concordanță cu ceea ce își dorea. Fie că este vorba de schimbarea job-ului, de studiile pe care vrei să le urmezi sau de decizia de a accepta un nou post, consilierea în carieră este o soluție la îndemâna oricui.

Mai jos, îți prezint câteva dintre beneficiile pe care le poți avea participând la un proces de consiliere în carieră.

În primul rând, ai ocazia să iei contact cu o persoană specializată în acest domeniu care te va asculta activ și îți va oferi sprijin. Nevoile și obiectivele tale reprezintă o prioritate în procesul de consiliere. 

Totodată, vei afla care sunt punctele tale forte, cum îți poți dezvolta abilitățile și cum să le pui în valoare din punct de vedere profesional. Alegerea unui anumit traseu educațional sau profesional este acum mult mai simplă, prin participarea la sesiuni de orientare în carieră.

O mai bună cunoaștere a propriilor aptitudini, interese și valori te va ajuta să te promovezi mai bine în fața celorlalți. Astfel, îți vei crește șansele de angajare în cazul în care îți cauți un job.

Încrederea în tine și în propriile decizii reprezintă un alt aspect ce poate fi abordat în consiliere. Vrei ca deciziile pe care le iei să fie cele mai bune și să dea rezultate, nu?

Știm cu toții că stresul este un factor care ne influențează viața, inclusiv cea profesională. Prin consilierea în carieră poți învăța să îi faci față mai ușor și să te adaptezi mai bine la situațiile care apar zi de zi. 

Pentru ca rezultatele unui proces de consiliere să fie optime, sunt foarte importante motivația, implicarea și dorința ta de schimbare. Mult succes în carieră!

Fazele schimbării

Sunt zile în care ne trezim întrebându-ne cine suntem şi ce am devenit. Câţi dintre noi sunt multumiţi când privesc în oglindă? Câţi dintre noi nu au visat că vor fi mai mult decât puteau, şi câţi s-au împăcat cu gândul că de fapt doar atât au fost capabili să fie? Câţi ştiu să fie fericiţi cu ce au şi cu ce sunt?

De multe ori ne-am dorit să schimbăm un lucru la noi dar am reuşit cu greu sau am renunțat. Oare am fost suficienţi de motivaţi sau susţinuţi? De ce nu am putut produce schimbarea pe care o simțeam necesară în viața noastră?

Am găsit răspunsul acestor întrebări atunci când am citit despre cele 4 faze ale schimbării descrise de Daniel Goleman:

- Orbirea – nu suntem pregătiţi pentru schimbare motiv pentru care alungăm îndârjiţi orice indicii. G.K Chesterton printr-o singură frază descrie perfect acest stadiu “Problema nu este că ei nu văd soluţia, ci că ei nu văd că este vreo problemă”.

- Contemplarea – ştim că este necesar să producem schimbarea şi suntem deschişi să vorbim despre ea, dar nu să acţionăm efectiv. Iar această situaţie ne trasformă în victime. Ne simţim incapabili să acţionăm, cosiderăm că problema ne depăşeşte şi aşteptăm de fiecare dată un moment magic prielnic schimbării (noul an, ziua de naştere sau pur şi simplu fiecare zi de mâine). Iar toate aceste amânări ascund de fapt o neîncredere în propria persoană.

- Pregătirea – depăşim starea de victimă şi ne conturăm soluţii viabile. De multe ori ajungem în această etapă datorită producerii unei crize în viaţa personală sau profesională. Sau, varianta mai puţin dureroasă, prin susţinerea unei persoane apropiate, care ne ajută să punem la rece situaţia şi să creştem încrederea în noi.

- Acţiunea – este stadiul în care schimbările devin vizibile. Mulţi consideră că acest stadiu este ceea ce înseamnă de fapt schimbarea, el fiind de fapt doar ultima fază  a întregului proces.

Sunt convinsă că, dacă vă veți opri puțin din activitățile zilnice, vă veți regăsi undeva în tot acest proces. Important este să descoperiți unde v-ați oprit pe drum și să căutați suportul de care aveți nevoie pentru a merge mai departe și a produce schimbările de care aveți nevoie pentru a deveni ceea ce doriți să descoperiți când vă priviți în oglindă. 

Primii pasi in cariera

Pentru multi dintre noi, momentul debutului profesional reprezinta un moment mult asteptat, plin de entuziasm si dorinta de realizare. Insa, asa cum stim cu totii, realitatea se incapataneaza sa ne arate uneori contrariul. Ce e de facut in aceasta situatie?

 

Un proces de angajare cere timp si multa rabdare. Statisticile arata ca perioada medie de gasire a unui loc de munca variaza intre 3 si 6 luni dupa momentul absolvirii studiilor. Si atunci, ce facem? Stam în casa asteptand ca ”jobul ideal” sa ne bata la usa? 

Pentru a obtine un job este important sa depui efort si sa iti folosesti toate resursele de care dispui. In primul rand, un  sfat ar fi sa mergi la cat mai multe interviuri, chiar daca raspunsurile nu vor fi favorabile de fiecare data. Este o experienta de invatare foarte utila pentru tine deoarece ai nevoie sa te obisnuiesti sa interactionezi cu angajatorii, sa te vinzi, sa negociezi si bineinteles, sa iei decizii de cariera. 

De asemenea, este important sa demonstrezi motivatie si potential. Daca poti convinge un anagajator ca stii ce vrei, ai incredere in tine, inveti repede si comunici foarte bine, aceste trasaturi in sine iti pot deschide multe usi. Din pacate, putine persoane chiar au aceste abilitati, desi ele pot crede cu tarie asta. 

Foloseste strategii alternative de angajare. Nu te multumi doar cu a trimite CV-uri pe internet. Este destul de simplu si toata lumea face asta, dar sansele sa fii chemat la un interviu scad considerabil. Da sfoara in tara ca iti cauti un loc de munca, anunta prietenii, rudele, profesorii. Poti sa te duci la sediul firmelor pentru a aplica CV-ul acolo. Inscrie-te in asociatii profesionale din domeniul tau, largeste-ti reteaua de contacte, iar sansele tale de angajare vor creste. Cu cat te diferentiezi mai bine de restul candidatilor, cu atat mai bine. 

Daca lipsa experientei este un punct slab, atunci o idee excelenta este sa acumulezi putina experienta inainte de angajarea propriu-zisa. Voluntariatul, schimburile de experienta, internship-urile, implicarea in diverse proiecte pot fi niste rampe de lansare valoroase. 

Angajarea in sine este o provocare, necesita un plan bine pus la punct si o abordare strategica, insa nu este imposibil. Gandeste pozitiv, inarmeaza-te cu rabdare, investeste in dezvoltarea ta, invata din propriile greseli si rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Copiii neglijati si traumele lor

„ Neglijarea copilului reprezintă o ucidere tăcută şi necruţătoare a spirutului uman ”

      Daro şi Mc Carthy

Fenomenul maltratării copiilor, sub diferitele forme ale sale, a început să fie recunoscut abia în ultimii treizeci de ani. Astfel adoptarea la 20 noiembrie 1989 a Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului a constituit un pas important în recunoaşterea drepturilor fundamentale ale copiilor: dreptul la o viaţă particulara, dreptul la intimitate, dreptul la o dezvoltare normală.

Realizarea unor modalităţi de identificare a abuzului, a prevenirii lui şi a tratării copilului, întâmpină încă mari greutăţi şi prezintă multe disfuncţii. Este extrem de important ca autorităţile, serviciile sociale şi nu în ultimul rând şcoala să se implice, consecinţe abuzului fiind nefaste atât asupra dezvoltării fizice, psihice cât şi asupra performanţelor şcolare ale copiilor.

Suferinţa copiilor neglijati porneste in principal din absenţa suportului emoţional. Sunt copii pe care nu îi întreabă nimeni daca au probleme, ce simt, ce isi doresc si ce nu le place, copii lasati sa se joace afară până la ore târzii fără să îi cheme nimeni în casă, fiinte inca neformate carora nu li se acordă atenţia cuvenită. 

            Ei traiesc alaturi de părinţi care sunt prea ocupaţi şi obosiţi de dificultăţile cu care se confruntă, sau care sunt purtători ai unui model parental deficitar si resimt prezenţa propriilor copii ca pe un factor frustrant. Astfel ei devin incapabili să aplice un model educaţional adecvat, să le inţeleagă nevoile şi să le ofere soluţii. Efectele resimţite ca rezultat al acestor acţiuni sunt profunde şi însoţesc individul de-a lungul vieţii, fiind astfel necesar să acordăm o atenţie deosebită traumelor trăite în copilărie.

Spre ce ma indrept?

Înainte de căsătorie tinerii au multe întrebări şi nedumeriri în legătură cu acest angajament, viitorul reprezentând un mare interes pentru ei. Gândul stresant că nu sunt compatibili şi întrebări de genul: „Ce vreau de la viaţă?" „Oare ea/el este persoana potrivită pentru mine?”, toate aceste îndoieli pot obţine o formă concretă prin câteva şedinte de consiliere premaritală, care are rolul de a oferi explicaţii atunci când există incertitudini. Explicaţia vine întotdeauna din examinarea situaţiei şi evidenţierea a ceea ce simte individul.

       Semnificaţia logodnei reprezintă o perioadă de pregătire pentru viaţa maritală, în care partenerii au posibilitatea de a se cunoaşte mai bine şi de a se obişnui unul cu celălalt atribuindu-si alte roluri.

       De obicei, partenerii încearcă să se pună într-o poziţie cât mai favorabilă lor având tendinţa de a-şi ascunde părţile negative o perioadă îndelungată, însă din nefericire acestea ies la suprafaţă în scurt timp după căsătorie. Membrii familiei realizează că au diferenţe mari de opinii şi apar diferite conflicte care tensionează relaţia. În această situaţie consilierea premaritală este un proces extrem de important pentru orice cuplu, rolul ei fiind cel de a ajuta partenerii să prevină unele conflicte care pot apărea pe parcursul evoluţiei relaţiei lor.

       Un aspect important în consilierea premaritală, este cel de informare şi culturalizare a cuplului în dificultăţi de ordin afectiv, sexual şi interrelaţional. Specialiştii pun mare accent pe compatibilitatea personalităţii cuplului, a modului de comunicare şi a disponibilităţii de a-şi asuma rolurile de soţi. În cadrul acestui tip de serviciu se pune accent pe dezvoltarea şi corecţia psihologică a comportamentelor ce ţin de rolurile conjugale, dobândirea unor abilităţi de comunicare, de cunoaştere şi autoapreciere, toate acestea oferind stabilitate sentimentelor de dragoste reciprocă şi un echilibru vieţii de familie.

       Unul dintre cele mai importante obiective este acela ca tinerii căsătoriţi să dobândească competenţele necesare pentru a înfrunta orice tip de dificultate care va apărea după oficializarea relaţiei.

       Un alt scop al procesului de consiliere premaritală este reliefarea nivelului de dezvoltare a cuplului într-un mod armonios. Cei doi vor fi ajutaţi să se cunoască mai bine unul pe celălalt, prin întrebări şi diverse discuţii despre ciclurile vieţii de familie. Prin consiliere premaritală, cuplul va învăţa cum să prevină şi să amelioreze conflictele pentru menţinerea şi perfecţionarea relaţiei. Consilierea premaritală intenţionează să valideze  legătura dintre membrii cuplului, ajutându-i să se cunoască atât pe ei înşişi cât şi unul pe celălalt.

       Aşadar, procesul de consiliere premaritală are un rol foarte important în prevenirea divorţului, el pune partenerii faţă în faţă şi  identifică intenţiile lor de viitor prin situaţii ipotetice.

Copilul din noi sau de langa noi ?

Mulţi adulţi pastreză în existenţa lor vise neîmplinite, dorinţe nerealizate, iluzii ale trecutului. Dar găsesc uneori modalităţi de împlinire a lor, poate nu unele dezirabile, dar le găsesc. Şi astfel părinţii ajung să trăiască aşteptând ca fiul să termine clasa cu “coroniţă”, fiind evident meritul lor că l-au crescut cu pasiune pentru carte, aşteptând ca fiica să devină o balerină de talie mondială, aşa cum visau ei rugându-se de mame să le cumpere măcar o rochiţă pompoasă roz, aşteptând ca nepoata să apară pe sticlă la mari prezentări de modă a casei Dior iar nepotul să studieze dreptul la Oxford ... fireşte ordinea poate fi şi alta.

Dar îi întreabă vreodată dacă ei îşi doresc aşa ceva? Cercetează vreodată care sunt adevăratele aptitudini ale copilului? Cu certitudine că mulţi dintre părinţi nici nu se gândesc la acest lucru când îi forţează pe cei mici să facă ceea ce ei înşişi nu au putut duce până la capăt.

Destul de des întâlnim părinţi care nu înţeleg că visele lor sunt diferite de cele ale copiilor lăsând tensiunile apărute să creeze o barieră între ei şi să nască furie în sufletul copilului, de multe ori neexprimată direct.

Adultului îi va fi greu să înţeleagă de ce copilul său se revoltă, de ce se opune şi nu vrea să meargă mai departe pe calea dorinţelor neîmplinite care cer insistent să iasă la suprafaţă. Aduce argumente solide în apărarea “visului” şi nu poate observa că cere imposibilul copilului său – să fie aşa cum el nu îşi doreşte, să simtă aşa cum el nu poate simţi.

Din nou apare furie, o furie a tatălui care nu a avut sprijin pentru a termina studiile, a mamei care nu s-a putut exprima atunci când ea la rândul său, copil fiind, a fost respinsă la preselecţia pentru trupa de balet, a părintelui care s-a confruntat toată copilăria cu complexul kilogramelor în plus, sau a abilităţilor psihice în minus.

Iar unii părinţi nu pot conştientiza greşeala pe care o fac faţă de copil. De multe ori vedem persoane neîmplinite care au fost forţate să devină nu ceea ce şi-ar fi dorit ele, ci ceea ce au visat părinţii lor.

            Toate aceste lucruri ar trebui să pună pe gânduri părintele, să îl ajute să vadă copilul de lângă el, şi nu pe acela din el care încă mai are dorinţe şi vise neîmplinite.